O poveste...

Povestea spune ca, în urma cu un numar de ani, un om si-a pedepsit fetita în vârsta de 5 ani pentru ca a risipit o hârtie aurie de împachetat foarte scumpa.
Omul statea rau cu banii si deveni si mai suparat când a vazut ca fetita a folosit hârtia respectiva ca sa decoreze o cutie si sa o puna sub bradul de Craciun.

Cu toate acestea, fetita a adus tatalui ei cadoul în dimineata urmatoare spunând:
-Acesta este pentru tine, taticule.
Tatal a fost rusinat de reactia lui furioasa cu o zi în urma, dar supararea lui se arata din nou când a vazut ca, de fapt, cutia era goala.

El i-a spus pe un ton raspicat:
-Nu stiai, domnisoara, ca atunci când dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva în el?
-Fetita s-a uitat în sus spre tatal sau, cu lacrimi în ochi si a zis:
-Taticule, cutia nu este goala. Am suflat în ea atâtea saruturi pâna când s-a umplut.
Tatal a ramas perplex. S-a pus în genunchi si si-a îmbratisat fetita si a rugat-o sa-l ierte pentru supararea lui fara rost.

La scurt timp dupa aceasta, printr-o împrejurare neelucidata micuta fetita a disparut si nu a mai fost gasita niciodata.
Se spune ca tatal ei a tinut aceea cutie aurie alaturi de patul sau tot restul vietii sale. Si de câte ori a fost descurajat sau a avut de trecut peste situatii dificile, deschidea cutia si lua un sarut imaginar si isi amintea de dragostea care a pus-o fetita acolo.

Fiecare dintre noi, ca si oameni, primim o cutie aurie cu dragoste neconditionata si saruturi de la copiii nostrii, de la familie, de la prieteni.
Nu putem avea altceva mai pretios decât asta. Dar oare stim sa apreciem ceea ce primim?

1 comentarii:

trista...frumoasa povestea si mai ales morala..dar trista :(

 

Trimiteți un comentariu

Pentru a comenta folositi optiunea Nume/Adresa URL